Cum se produce alergia
Primul contact cu un anumit alergen, realizat prin inhalare, ingestie, injectare sau contact direct, se numeste sensibilizare. In timpul sensibilizarii alergice alergenul este preluat de catre macrofage (celula prezentatoare de antigen – CPA) si prezentat limfocitelor T din ganglionii limfatici regionali.
Limfocitele T stimuleaza limfocitele B sa secrete anticorpi IgE.
Anticorpii IgE formati se leaga de macrofage si apoi de alergen si asteapta o re-expunere la acelasi alergen.
La urmatoarea expunere la acelasi alergen, acesta se leaga de anticorpii IgE specifici de pe suprafata macrofagelor si apoi are loc degranulare mastocitara
Degranulare mastocitara este eliberarea de mediatori inflamatori dintre care cei mai importanti sunt histamina, triptaza, interleukinele si prostaglandinele, etc. care produc vasodilataţie, contracţia musculaturii netede, secreţie de mucus şi edem – reactia alergica.
Ce este histamina?
Histamina este cel mai important mediator al reactiei alergice, gasindu-se in cantitate mare la nivelul pielii, tractului respirator, tractului gastro-intestinal, locuri care sunt cel mai frecvent afectate de alergii: rinita alergica, astmul bronsic, urticaria, anafilaxie, etc. Efectele histaminei difera in functie de tipul de receptori pe care actioneaza: H1, H2, H3, H4. Concentratia de histamina in sange atinge valori maxime dimineata la primele ore.
Histamina si receptorii de care se leaga pentru a produce reactia alergica
Receptorii H1
Localizati la nivelul pielii, celulelor din endoteliului capilar, musculaturii netede din caile respiratorii, limfocitelor, miocardului, SNC. Efectele histaminei pe acesti receptori sunt: prurit, durere, hiperpermeabilitatea vasculara, cresc secretia de mucus la nivelul cailor respiratorii, bronhoconstrictie, vasodilatatie, recrutarea celulelor inflamatorii, cefalee, hipotensiune arteriala, tahicardie, activarea nervului vag, eliberarea de mediatori ai inflamatiei, cresc secretia de prostaglandine (PG).
Receptorii H2:
Localizati la nivelul mucoasei gastrice, miocardului, SNC, bazofilelor, mastocitelor, limfocitelor T si B, musculaturii netede a uterului si vaselor. Efectele histaminei pe acesti receptori sunt: creste aciditatea gastrica, vasodilatatie, hipotensiune arteriala, cefalee, tahicardie, creste secretia de mucus in caile aeriene, relaxarea musculaturii bronsice, inhiba bazofilele si degranularea mastocitelor la nivelul pielii, activeaza limfocitele Ts.
Receptorii H3
Localizati in creier si musculatura neteda bronsica. Efectele histaminei pe acesti receptori sunt: vasodilatatia vaselor cerebrale, previne contractia excesiva a musculaturii bronsice, suprima sinteza histaminei la nivelul SNC.
Receptorii H4
Localizati in: plamani, SNC, neutrofile, eozinofile, cord, musculatura scheletica, splina, timus, leucocite. Efectul histaminei pe acesti receptori consta in participarea la procesul inflamator din alergie, astm bronsic si bolile autoimune.
Cel mai frecvent sunt afectate organele de la nivelul căilor de pătrundere în organism a alergenului, aşa-numitele organe ţintă: pielea şi mucoasele, aparatul respirator şi digestiv.
Simptomele pot fi locale sau sistemice, de intensitate şi severitate variabilă, uneori chiar letale. Reacţii sistemice apar şi atunci când alergenele sunt introduse direct în curentul sanguin (prin injecţii, perfuzii, transfuzii, muşcături sau înţepături de animale etc.).
Programeaza un consult alergologic