Semne de
alergie la copii
Alergia la copii este o reactie imediata, declansata de contactul cu o substanta denumita alergen. Alergiile sunt in crestere, iar alergia la copii din pacate nu face exceptie. Se preconizeaza ca pana in 2025, 50% din populatia globului va deveni alergica. Alergia la copii, poate fi data de o gama larga de alergeni: alergeni din aer, alimente, medicamente, intepaturi de insecte, cosmetice, etc.
In functie de alergenul cauzator, simptomele si semnele de alergie la copii pot diferi. De exemplu, pacientul prezinta simptome respiratorii (nas infundat, secretii nazale apoase, etc) daca este alergic la un alergen din aer (ex: acarienii din praful de casa) sau simptome digestive si pe piele daca este alergic la un aliment.
Alergia la copii se poate manifesta diferit, in anumite conditii. Unii copii pot dezvolta doar simptome respiratorii, daca sunt alergici la un aliment. Exemplul clasic, este copilul alergic la laptele de vaca, care tuseste si respira greu dupa consumul de lapte, fara alte simptome digestive sau pe piele. Un alt exemplu este copilul alergic la praful de casa, care poate prezenta alergie respiratorie, dar si urticarie sau eruptie pe piele.
Avand in vedere ca simptomele pot fi usor diferite fata de cele ale adultului, am clasificat alergia la copii in functie de localizare:
SIMPTOME DE ALERGII
LA COPII
Simptome de rinoconjunctivita alergica:
- Secretii nazale apoase: curge nasul intruna, apos,
- secretii nazale posterioare: secretii care se preling in spatele nasului, ajung in gura si care de multe ori produc o tuse seaca
- Nas infundat, copilul doarme cu gurita deschisa si sforaie
- Atentie la polipii nazali care pot cauza nas infundat si sunt frecvent intalniti la copii!
- Mancarime de nas / ochi / cerul gurii / urechi
- Stranut repetat
- Inrosire a ochilor
Simptome de hiperreactivitate bronsica / astm bronsic:
- respiratie grea, cu sau fara senzatie de sufocare
- tuse seaca prsistenta, predominant nocturna
- tuse seaca dupa efort
- wheezing sau respiratie suieratoare
- senzatie de apasare in piept
- simptomele se pot accentua la contactul cu alergenii, aerul rece, dupa emotii (ras, plans), mirosuri puternice, etc
- fumul de tigara poate accentua simptomele
Simptome cutanate (pe piele):
- urticarie
- angioedem (umflare a unei extremitati, buze, ochi, limba, etc)
- eruptie periorala, in jurul gurii (aparuta de regula, dupa consumul de fructe sau legume crude, asociata cu alergia la polen)
- eruptie cutanata (micropapulara, veziculara)
- prurit cutanat (mancarime de piele)
- xeroza cutanata (uscaciune a pielii)
- eczema alergica (inrosire a obrajilor, incheieturilor, etc)
Simptome digestive:
- dureri de burtica, colici
- greata, varsaturi
- scaune diareice, cu mucus +/- firisoare de sange
- constipatie
Simptomele digestive de regula, se asociaza cu simptomele cutanate urticarie, angioedem.
BRONSIOLITA LA COPII
Bronsiolita la copii este o afectiune frecvent intalnita. Bronsiolita este o afectiune inflamatorie a cailor respiratorii, in special a bronhiilor mici, ce afecteaza copiii mici cu varsta sub 2 ani. De cele mai multe ori boala apare in 1 – 2 zile cu tuse brusc instalata, wheezing (respirator suieratoare) si dispnee (respiratie grea). Uneori copiii pot prezenta semne ale unei infectii a cailor respiratorii superioare ca faringita, rinofaringita anterior (rinoree, tuse si uneori subfebrilitate).
Cauzele de bronsiolita la copii
Principala cauza a bolii este infectia respiratorie cu virus sincitial respirator (85% din cazuri), dar si alte virusuri sau bacterii pot da bronsiolita: adenovirusuri (11%), entrovirus, influenza, rinovirusul, micoplasma pneumonie si clamidia pneumonie. Rareori poate fi implicata si alergia la copii, frecvent, alergia la acarienii din praful de casa.
Factorii de risc pentru a dezvolta bronsiolita copiii
Copiii care sunt predispusi sa dezvolte bronsiolita sunt cei care nu au fost alaptati, cel putin in primele 6 luni, copiii prematuri, cei expusi in medii aglomerate atat acasa cat si la cresa sau gradinita, copiii nascuti din mame fumatoare si expusi la fumul de tigara, etc. Binainteles ereditatea isi spune cuvantul. Copiii care au antecedente familiale de astm bronsic sau alergii sunt mai predispusi sa dezvolte bronsiolite si ulterior astm .
Cum se produce bronsiolita la copii?
Copilul vine in contact cu virusul (face o viroza) care este inhalat si ajunge la nivelul bronhiilor mici unde produce inflamatie, cu edematierea peretelui bronsic si secretii crescute de mucus. Edemul peretelui bronsic va duce la ingustarea bronhiilor cu acumularea secretiilor si suprainfectarea lor. Copiii prezinta rapid simptome respiratorii, deoarece au caile respiratorii de calibru mic si orice inflamatie duce la ingustarea acestora. Simptomele care apar in urma inflamatiei sunt tusea, initial seaca apoi productiva, respiratia grea si suieratoare (wheezing), uneori febra si/ sau frison si scaderea apetitului.
Specific bronsiolitei este wheezingul sau respiratia suieratoare, care se aude frecvent fara stetoscop in timpul expirului. Initial copilul este agitat, pentru ca mai apoi in formele severe sa se epuizeze si sa devina letargic, adormit.
Bronsiolita acuta trebuie diferentiata de un astm bronsic in criza, de o pneumonie bacteriana sau virala, afectiuni cardiace la copii, precum si de prezenta unui corp strain in tractul respirator.
Masuri de prevenire a bronsiolitelor: evitarea intrarii in colectivitate pana dupa varsta de 3 ani, evitarea spatiilor aglomerate, evitarea fumatului in jurul copilului, folosirea huselor de saltea si perna antiacarieni (in cazul alergiei la acarienii din praful de casa). Alaptarea la san pana la 6 luni este foarte importanta pentru a creste imunitatea copilului. Este important ca incaperea sa fie aerisita frecvent, iar copilul sa stea in pozitie usor ridicata cu capul in hiperextensie.
Tratamentul medicamentos
Avand in vedere ca etiologia este virala, medicatia nu trebuie sa fie bazata pe antibiotice. La copiii cu forme severe, cand se suspecteaza o suprainfectie bacteriana se indica antibiotic. La copiii cu boli preexistente (afectiuni cardiace sau respiratorii), la copiii malnutriti sau la cei febrili cu varsta sub 3 luni, se va evalua necesitatea administrarii de antibiotic. Medicatia este suportiva, antitermic la nevoie si neaparat consult pediatric. Nu recomand folosirea de corticoid (dexametazona) sau adrenalina in aerosol la domiciliu, fara o justificare clara.
Bronsiolitele repetate la copii reprezinta unul dintre factorii predispozanti pentru astmul bronsic, in special la copiii alergici sau cu teren alergic. Prognosticul bolii este favorabil cu remisiunea bolii in 7 – 10 zile.
De retinut pentru parinti: wheezing-ul, tusea seaca, respiratia grea la copil trebuie sa fie un semnal de alarma si trebuie sa se prezinte cu copilul la orice unitate sanitara pentru evaluare si tratament de specialitate.
WHEEZING REPETAT LA COPII
Ce este wheezingul?
Wheezingul este definit ca fiind o respiratie grea, suieratoare. Poate fi asociat cu tuse seaca persistenta, care pare ca nu mai trece. Apare frecvent la copii cu varsta cuprinsa intre 2 – 5 ani. Majoritatea copiilor scapa de wheezing dupa aceasta varsta. Copiii care prezinta alergii, au risc mare de a dezvolta in timp astm bronsic.
Care sunt cauzele de wheezing la copii?
Frecvent wheezingul apare in urma infectiilor respiratorii virale (virus sincitial respirator) sau datorat unei alergii. Alergia la copii este a doua cauza de wheezing. Alergenii implicati frecvent sunt alergenii din aer, in special acarienii din praful de casa.
De ce copilul meu face wheezing?
Copiii predispusi sa dezvolte wheezing sunt:
- cei care nu au fost alaptati, cel putin in primele 6 luni
- copiii prematuri
- cei expusi la medii aglomerate atat acasa cat si la cresa sau gradinita
- copiii nascuti din mame fumatoare si expusi la fumul de tigara, etc.
Clasificarea internationala a wheezingului (PRACTALL) :
- Wheezing tranzitor – frecvent la copii cu varsta de 2 – 3 ani, dupa care se remite. Ca si factori implicati in aparitia sa sunt prematuritatea copilului, lipsa alaptarii, mediu cu fumatori.
- Wheezing non-alergic cu trigger viral – asociat cu infectii respiratorii virale
- Wheezing alergic / Astm persistent – acesti copii prezinta antecedente de alergie/ astm in familie, au IgE si/sau eozinofile mari, prezinta alergie
- Wheezing sever intermitent – episoade severe care alterneaza cu raceli banale la copii alergici
Care este tratamentul la copilul cu wheezing?
Tratamentul medicamentos al wheezingului este controversat. Se poate opta fie pentru tratarea episodului si apoi medicatia se intrerupe, fie se ia medicatie de lunga durata.
De regula, wheezingul asociat cu viroze necesita medicatie pe perioada rece, cu viroze, in functie de severitatea sa. Forma alergica necesita tratament mai indelungat, in functie de alergenul care induce reactia alergica. Acarienii din praful de casa sunt frecvent cauzatorii wheezingului la copii. Reducerea contactului cu acarienii din praful de casa se poate face prin folosirea huselor de saltea si de perna antialergice si certificate ca fiind antialergice. Acestea sunt recomandate de catre medicul alergolog, deoarece au o tesatura densa care nu permite inhalarea acarienilor din saltea sau perne.
Consultul la medicul alergolog este necesar. Medicul alergolog va incadra afectiunea intruna din cele 4 categorii si va decide tratamentul. De asemenea copilul cu respiratie suieratoare si simptome de alergie va necesita testare alergologica, pentru a stabili ulterior riscul de a dezvolta astm bronsic.
RINITA ALERGICA LA COPII
Rinita alergica la copii este o afectiune frecvent intalnita. Se caracterizeaza printr-o inflamatie a mucoasei nazale. O dezvolta de regula, copiii alergici la alergenii respiratori sau din aer: polen, acarienii din praful de casa, mucegaiuri, scuame de animale. Copiii se prezinta cu nas infundat, secretii nazale apoase, mancarime de nas, stranut in salve. Frecvent rinita alergica se asociaza cu conjunctivita alergica. Aceasta se manifesta mancarime la nivelul ochilor, inrosire a ochilor, lacrimare.
Aproximativ 50% din populatia globului sufera de alergii, din care 30 – 40 % sufera de rinita sau rinoconjunctivita alergica. In ultimii ani a crescut numarul copiilor cu rinita alergica, respectiv astm bronsic.
Rinita alergica la copii este cauzata de alergenii din aer si mai rar de alergenii alimentari. Alergenii din aer care dau alergia la copii sunt:
- Polenuri: de iarbă, pomi timpurii de primavara, buruieni (Artemisia, Ambrozia), alte plante;
- Acarieni din praful de casă;
- Epitelii de animale: câine, pisica, etc;
- Mucegaiuri;
Diagnosticul de rinita alergica la copii necesita:
- Consult alergologic
- Testare cutanata alergologica la alergenii din aer – consta in aplicarea de picaturi de alergeni la nivelul antebratelor, care vor fi intepate discret cu o lanteta, pentru a patrunde in stratul superficial al pielii. Testarea nu este dureroasa, iar rezultatul se primeste in 15 minute. Conditia este ca pielea sa fie integra, iar copilul sa fie cooperant si sa nu fie sub medicatie antialergica cu ~ 5 zile inainte.
- determinarea IgE specifice din sange
Tratamentul rinitei alergice:
- Evitarea contactului cu alergenii – difera pentru fiecare alergen in parte; medicul alergolog te va sfatui cum sa reduci contactul cu alergenii care dau alergia la copii.
- Tratamentul medicamentos: reduce simptomele de rinita alergica, de regula se incepe la primele semne de alergie (cu 2 saptamani inainte de inceperea sezonului alergic). Medicatia consta in administrare de antialergice +/- corticoterapie locala intranazala, +/- decongestionante nazale sau oculare, in functie de severitatea alergiei.
- Imunoterapia subcutanata / sublinguala/ orala: este deocamdata singurul tratament curativ pentru alergia la copii. Imunoterapia implica administrarea repetata, in doze progresiv crescande a unui extract de alergen pe o perioada de minim 3 ani. Varsta minima de la care se recomanda initierea acestui tratament este de 5 ani.
In concluzie, alergia afecteaza tot mai multe persoane, estimarile fiind ca pana in 2025 tot a doua persoana va fi alergica. De asemenea, copiii sunt afectati de la varste tot mai mici, chiar si sub 2 ani. Consulta medicul alergolog la primele semne de alergie, pentru a initia corect un tratament si pentru a reduce complicatiile (sinuzita, otita, astm bronsic) unei alergii, aparent banale.
ASTM BRONSIC LA COPII
Ce este astmul bronsic si cum se manifesta?
Astmul bronsic este frecvent intalnit in randul copiilor. Diagnosticul de astm bronsic la copii, este frecvent intalnit la cei cu istoric familial de alergie sau astm bronsic. Astmul bronsic este o boala cronica, care afecteaza bronhiile. Inflamatia cronica produce edem si secretii vascoase, ingustand calibrul bronhiilor. Acest lucru se manifesta clinic prin tuse seaca, predominant dimineata si seara, dar si la efort, respiratie grea si suieratoare (wheezing), senzatie de sufocare, etc.
Cauze de astm bronsic la copii
La copii, astmul este frecvent indus de viroze respiratorii si de alergii. Risc mai mare de a dezvolta astm bronsic la copii au cei:
- cu istoric familial de alergie sau astm bronsic
- cu istoric personal de atopie (dermatita alergica, alergie alimentara, alergie respiratorie)
- care locuiesc in medii aglomerate, poluante sau cei care sunt expusi la fumul de tigara
- cu obezitate
- expusi devreme la viroze respiratorii (cei cu varsta sub 3 ani care frecventeaza colectivitati)
Copiii care prezinta astm bronsic declansat de viroze respiratorii, au sansa de a scapa pana la varsta de adult. Aproximativ 2/3 din copiii cu astm indus viral scapa de astm pana la varsta de adult. Cei alergici, au risc mai mare de a ramane astmatici, tocmai datorita factorului alergic. Daca se intervine devreme cu tratament de desensibilizare alergica si copiii cu astm alergic pot scapa de astm bronsic.
Cum stiu daca copilul are astm bronsic?
Diagnosticul de astm bronsic la varsta mica este stabilit mai mult clinic. Simptomele sunt persistente: tuse seaca dimineata, seara si/sau dupa efort, wheezing, respiratie grea. Diagnosticul de astm bronsic se poate stabili dupa varsta de 5 ani. Copiii cu varsta peste 5 ani, pot efectua spirometrie, investigatie care arata o modificare a fluxului de aer expirat. Testarea alergologica, este foarte importanta pentru a stabili si alergia la copii.
Este foarte important ca parintii sa se prezinte la medicul specialist, daca simptomele respiratorii persista timp indelungat, frecvent dupa o viroza respiratorie sau in anumite conditii. Cel mai frecvent parintii observa relatia “cand mergem la bunici la tara, copilul tuseste si respira greu, adesea dimineata si noaptea”. Aceasta observatie este foarte utila medicului alergolog, deoarece sunt foarte frecvente cazurile de astm bronsic alergic la acarienii din praful de casa, alergeni care se gasesc frecvent in casele vechi. Acarienii din praful de casa se gasec predominant in saltele, perne, jucarii de plus. Husele de saltea si de perna antialergice si antiacarieni reduc contactul, reduc inhalarea acarienilor si reduc simptomele de alergie. Sunt recomandate de catre medicul alergolog ca si completare a medicatiei antiastmatice.
Ca si sfat pentru parinti, mai ales pentru cei care sunt alergici sau au astm bronsic: daca copilul prezinta simptome respiratorii care nu cedeaza, dupa multiple incercari terapeutice, consultati medicul alergolog! Poate fi vorba de o alergie sau chiar un astm bronsic. Diagnosticul la timp si administrarea precoce a tratamentului, reduce riscul de complicatii dintre care cea mai de temut este criza de astm bronsic si suprainfectia.
Care este tratamentul in astmul bronsic la copii?
Tratamentul se indica in functie de severitatea astmului bronsic. In stadiile initiale, usoare, ghidurile recomanda indicarea de inhalator cu corticoid si bronhodilatator la nevoie, inhitior de leucotriene (montelukast) sau inhalator cu corticoid zilnic. Aceste medicamente sunt indicate de catre medicul alergolog si in functie de cauza astmului. Daca se asociaza si alergia la copii, medicul alergolog va indica si medicatie pentru alergie.
Formele de astm accentuate de viroze, fara alergie, necesita de regula medicatie pe perioada rece cand virozele sunt mai frecvente. Formele alergice necesita medicatie in functie de alergenul cauzator.
Formele moderate necesita medicatie in combinatie de corticoid si bronshodilatator si/sau ascoierea de inhibitor de leucotriene.
Formele severe necesita evaluarea profilului de astm si in functie de acesta, se asociaza medicatie cu anticorpi monoclonali. Acest lucru este stabilit de catre medicul curant.
Consultati medicul alergolog daca aveti simptome de astm si urmati sfatul si tratamentul indicat, pentru a preveni crizele de astm.
DERMATITA ATOPICA LA COPII
Dermatita alergica este cea mai comuna afectiune a pielii, intalnita in copilarie. Copiii sub varsta de 5 ani, prezinta adesea dermatita alergica. Dermatita alergica este asociata frecvent cu boli alergice ca rinita alergica sau astmul bronsic. Se manifesta cu roseata si piele uscata localizata fie la nivelul obrajilor, fie la nivelul zonelor de flexie, in functie de varsta copilului.
Care sunt simptomele in dermatita alergica?
Cel mai suparator simptom este mancarimea de la nivelul pielii. Pielea nu poate mentine stratul lipidic protector, este uscata, cu pete rosii, cu sau fara vezicule. La copiii mici, zonele frecvent afectate sunt obrajii si zonele de extensie. La copiii mai mari si adulti predomina la nivelul zonelor de flexie: pliuri cutanate ale coatelor, mainilor, genunchilor, regiunilor inghinale. Scarpinatul este greu de controlat, frecvent inconstient si fiind mai intens noaptea, duce la oboseala cronica datorita lipsei de somn.
Dermatita alergica este o boala inflamatorie cronica, cu predispozitie familiala. Este caracterizata prin mancarime la nivelul pielii, piele uscata. Persoanele cu dermatita alergica dezvolta infectii cutanate frecvente, rezultate in urma scarpinatului intens. Afectiunea este data de anumite disfunctii genice care duc la uscaciune si sensibilitate crescuta a pielii.
Alti factori care contribuie la aparitia bolii sunt alergenii inhalatori (polenuri, praful de casa, par si extremitati de animale) si alimentari (ou, lapte, alune, peste soia), iritantii (hainele de lana, fibre sintetice, sapunuri dure, detergenti, parfumuri, cosmetice, fumul de tigara), iar factorii emotionali si stresul pot exacerba simptomele.
Cum stim daca avem dermatita alergica?
Prezenta simptomelor descrise anterior, alaturi de un istoric personal sau familial de alergii, ar trebui sa va ghideze catre un consult la medicul alergolog. Testarea alergologica la alergenii alimentari si inhalatori sau determinarea IgE total si specifice, ajuta la stabilirea diagnosticului. 75% din persoanele cu dermatita alergica prezinta asociat si rinita alergica sau astm bronsic precum si un IgE total crescut.
Cum tratam dermatita alergica?
Tratamentul consta in evitarea factorilor care produc leziuni la nivelul pielii:
- Baile sau dusurile trebuie sa fie scurte (nu mai mult de 10 – 15 minute), cu apa calda, nu fierbinte
- se pot adauga in apa pentru baie solutii hidratante care sa ofere protectie si in timpul baitei
- Sapunul si gelul de dus folosite trebuie sa fie hipoalergenice, pentru piele sensibila, alergica
- Este indicat ca gelul de dus/sapunul si crema emolienta sa fie din aceeasi gama
- Unghiile se vor mentine scurte, pentru a minimaliza posibilitatea de scarpinare
- Se vor evita hainele stramte si din materiale iritante (lana)
- Vremea rece contribuie la accentuarea uscaciunii si mancarimii, folositi crema emolienta in aceasta perioada, chiar daca pielea nu prezinta leziuni
Foarte importanta este hidratarea pielii folosind uleiuri sau creme emoliente hipoalergenice imediat dupa baie, dar si zilnic de 2 ori/zi.
Medicatia este reprezentata de un antialergic pentru reducerea mancarimii pielii, creme pe baza de corticoizi, iar in cazurile severe, care nu raspund la medicatia de prima intentie se administreaza medicamente imunosupresoare.
- De ajutor par sa fie probioticele, in special la copiii care prezinta asociat alergii alimentare sau tulburari digestive.
- In caz de suprainfectie bacteriana a leziunilor se administreaza antibiotic topic sau sistemic in functie de severitate. In general o ameliorare a simptomelor se observa in aproximativ 3 saptamani de tratament, iar afectiunea se remite la majoritatea copiilor dupa 5 ani.
De regula simptomele se remit pana la varsta scolara, dar uneori afectiunea poate persista pana la adultul tanar, avand perioade in care simptomele sunt evidente, suparatoare, afectand calitatea vietii, cat si perioade in care simptomele se reduc sau dispar.
URTICARIA LA COPII
Ce este urticaria?
Urticarie la copii? Da, este o afectiune frecvent intalnita. Urticaria la copii este putin diferita fata de cea a adultului in ceea ce priveste etiologia. Urticaria se caracterizeaza prin aceleasi semne clinice ca si la adult: inrosire a tegumentului, aparitia unor papule sau “blande”, insotite de mancarime accentuata. Uneori se asociaza cu angioedem (umflare) frecvent la nivelul buzelor, fetei, pleoapelor, extremitatilor. Urticaria are caracter tranzitor, rezolvandu-se spontan, in cateva ore sau zile, uneori cu repetarea episodului peste cateva luni sau ani.
Cele mai frecvente cauze de urticarie la copii sunt:
- Alimentele: la copii sub 1 an – proteinele din laptele de vaca, albus de ou sunt cauze frecvente de alergie. Aceasta alergie de regula se manifesta prin urticarie. La copiii mai mari, intre 2 – 5 ani frecvent incriminate sunt: alunele, arahidele, oul, fructele de mare, rosiile. De asemenea, asocierea efortului fizic cu consumul de cereale, in special grau poate da urticarie.
- Infectiile sunt asociate frecvent cu urticarie la copii. Infectiile virale: in special de cai respiratorii superioare (adenovirus, rhinovirus, virus sincitial respirator), hepatita A si B, enterovirusuri, virusul E. Barr si herpes simplex. Infectiile bacteriene: infectia faringiana cu streptococ cauzeaza urticarie la 17% din copii. Sinuzita, infectiile fungice si infectia cu Helicobacter Pylori pot da urticarie.
- Parazitii intestinali reprezinta a doua cauza de urticarie la copii. Aglomeratia si cohabitarea inevitabila cu animalele domestice, caine si pisica in mod deosebit, creste riscul de infectare cu paraziti intestinali. Colectivitatea, parcurile si locurile de joaca pentru copii sunt locuri unde copiii se pot infecta frecvent. Zonele cu nisip, in mod special, sunt zone cu risc ridicat de infectare parazitara. Giardia lamblia, oxiurii si toxocara canis, anisakis sunt parazitii frecvent intalniti la copii.
- Agentii fizici: haine stramte sau din material dure, precum lana sau hainele sintetice, din catifea, frigul, caldura, pot da urticarie la copii.
- Medicamentele care pot da urticarie la copii sunt frecvent antiinflamatoriile nesteroidiene (ex: nurofen), antibioticele (ex: peniciline), etc
- Intepaturile de insecte: paianjeni, viespi, albine si tantari
Cum putem afla care este cauza de urticarie?
Medicul alergolog te va trimite la investigatii dupa un consult amanuntit. Investigatiile necesare pot diferi in functie de anamneza:
- testare cutanata alergologica
- determinarea anticorpilor specific de alergie IgE
- IgE total
- analize care sa determine alergia la insecte sau medicamente
- hemoleucograma
- 3 examene de scaun repetate o data la 5 -7 zile
- examen de urina
- exudat nazal si faringian
- daca simptomele justifica, se pot face si alte investigatii ca: IgA anti transglutaminaza tisulara si IgA anti endomisiali (pentru boala celiaca)
- antigen fecal pt Helicobacter pylori,
- anticorpi anti-Toxocara canis, etc
Urticaria poate fi usoara, cand se rezolva spontan sau cu medicatie minima antialergica. Formele severe, din cadrul unei reactii anafilactice, necesita adresarea unui serviciu de urgenta pentru evaluare si tratament de specialitate.
Cum se trateaza urticaria?
Tratamentul urticariei difera in functie de severitatea urticariei si nu in ultimul rand de cauza urticariei.
Medicatia antihistaminica se administreaza pentru a reduce disconfortul. In cazurile mai severe se pot administra: inhibitor de leukotriene, o scurta cura cu corticoizi oral timp de cateva zile. Formele de urticarie asociate si cu alte simptome de alergie la nivelul altor organe si sisteme (tuse, respiratie grea si suieratoare, edem glotic) necesita consult de urgenta si la indicatia medicului administrare de adrenalina.
In functie de cauza urticariei pe langa medicatia antialergica pentru stoparea simptomelor se administreaza si medicatia pentru a trata cauza, care poate fi: antibiotic, antifungic, antiparazitar, etc.
ALERGIA ALIMENTARA LA COPII
Alergia alimentara este o reactie neasteptata, aparuta in urma consumului unui aliment. Alergia la copii, frecvent intalnita este alergia alimentara. Alergia alimentara se manifesta adesea prin simptome cutanate (urticarie) si digestive (scaune diareice, dureri abdominale, etc)
Reactiile adverse alimentare la copii se clasifica in:
- Alergia alimentara mediata prin anticorpi IgE
- Alergie alimentara non-IgE mediata
- Forme mixte de alergie alimentara
- Intoleranta alimentara (intoleranta la gluten, fructoza, lactoza, etc)
- Pseudoalergia alimentara sau intoleranta la histamina datorata consumului unor alimente cu continut mare de histamina (spanac, vin, bere, branzeturi fermentate, peste, etc) la persoanele cu deficit de DAO, enzima care degradeaza histamina.
Tractul digestiv vine in contact cu foarte multe substante – alimente, bacterii, paraziti, fungi, virusuri . Rolul tractului digestiv este sa digere alimentele in molecule mici, usor de absorbit, sa tolereze diferitele tipuri de proteine alimentare si sa impiedice patrunderea microbilor in organism. Rolul sau protector se realizeaza prin secretia de acid gastric si mucus, prin peristaltism, precum si prin sistemul imun propriu.
Alergia alimentara este frecvent intalnita la copii si mai putin la adult. Factorii care cresc riscul de aparitie a alergiei alimentare sunt:
- sistemul imun al intestinului si functionarea nu sunt complet mature
- productie scazuta de IgA (anticorpi care apara mucoasa gastro-intestinala)
- activitate scazuta a enzimelor digestive care ajuta la digerarea alimentele
- secretie mai scazuta de acid gastric
- mucusul intestinal contine glicoproteine putin diferite de ale adultului
Ce alimente dau frecvent alergia la copii?
Alimentele frecvent implicate in aparitia alergiei alimentare la copii in proportie de ~ 93% sunt:
- lapte de vaca
- ou (albus si mai rar galbenus)
- soia
- arahide, nuci, alune, etc
- faina de grau,
- peste, crustacee
Aceste alimente contin glicoproteine hidrosolubile (alergene), stabile la caldura si rezistente la digestia enzimelor proteolitice si acidului clorhidric din stomac. Copiii pana la varsta de 4 – 5 ani dezvolta toleranta pentru unele alimente ca: laptele de vaca, ou, soia, faina de grau. Alergia la arahide, alune, nuci, peste si crustacee se mentine toata viata.
Ce simptome are copilul cu alergie la alimente?
Voi detalia mai ales formele de alergie alimentara, nu si cele de intoleranta alimentara, exceptand intoleranata la gluten. Copiii cu alergie alimentara prezinta adesea urmatoarele simptome:
1. Manifestari cutanate:
Urticarie, angioedem (umflare) al extremitatilor (maini), buzelor, limbii, fetei, aparute la maxim 3 – 4 ore dupa masa. Simptomele de la nivelul pielii, se asociaza frecvent cu simptome digestive (scaune diareice, uneori cu mucus sau firisoare de sange, dureri de burta, etc). Aceste simptome apar de regula in formele de alergie IgE-mediate.
2. Manifestari gastro-intestinale:
Greata, varsaturi, dureri si crampe abdominala, scaune diareice, de multe ori cu firisoare de sange. Simptomele digestive pot aparea singure, dar adesea, sunt asociate cu simptome cutanate (urticarie, angioedem, alte eruptii pe piele). Aceste simptome pot sa apara atat in formele de alergie IgE mediate, dar si non-IgE mediate. Medicul alergolog va va ghida mai departe pentru stabilirea diagnosticului.
Iata cateva afectiuni digestive date de alergia alimentara:
Sindromul alergic oral
se caracterizeaza prin aparitia pruritului (mancarime), inrosire si pete rosii in jurul gurii. Uneori poate aparea angioedem la nivelul buzelor, limbii, palatului si faringelui posterior. Aceste simptome apar dupa consumul de fructe si legume proaspete. Simptomele se datoreaza unei alergii la polen – polenul contine fractiuni alergenice care seamana cu alergene din anumite alimente. Dupa consumul acestor alimente, sistemul imun secreta anticorpi IgE impotriva acelor fractiuni alergenice. Astfel ca in 15 min – 1 ora apar simptomele de mai sus.
Gastroenteropatia alergica eozinofilica
Este o afectiune inflamatorie data de acumularea de eozinofile in peretele tractului gastrointestinal, frecvent la nivelul mucoasei. Simptomele sunt: dureri abdominale, greata postprandiala, varsaturi, scaune diareice, pierdere in greutate, hemoragii oculte in scaun.
Colita infantila
Colicile bebelusului apar frecvent la sugarii pana la 3 – 4 luni si se datoreaza pasajului materiilor fecale si gazelor. Simptomele constau in agitatie, frecarea picioarelor, plans, distensie abdominala si dispar odata cu scaunul sau cu eliminarea gazelor. Daca bebelusul este alaptat la san, atunci mama ar trebui sa evite alimentele care produc un exces de gaze ca: fasole, varza, conopida, ceapa, usturoi, broccoli, etc.
Enterocolita indusa de alimente
Apare frecvent la sugarii de 2 zile – 3 luni si se datoreaza alergiei la proteinele din laptele de vaca si soia. Simptomele – varsaturi, scaune diareice, sindrom de malabsorbtie – apar la maxim 8 ore de la consumul de lapte sau soia si dispar la 72 de ore de la evitarea acestor alimente.
Colita indusa de alimente
Este o afectare a colonului datorata alergiei la laptele de vaca si soia, caracterizata prin scaune sanguinolente (hemoragii oculte sau firisoare de sange in scaun) ce dispar in 72 ore de la eliminarea alimentelor cauzatoare. Ca si enterocolita apare frecvent la sugarii de 2 zile – 3 luni.
Sindromul de malabsorbtie
Sindromul de malabsorbtie se defineste ca un deficit de absorbtie intestinala a proteinelor, lipidelor sau glucidelor, datorat alergiei la laptele de vaca, soia, ou si faina de grau, care se manifesta prin scaune diareice prelungite, steatoree, castig ponderal redus.
Boala celiaca sau intoleranta la gluten
Intoleranta la gluten este caracterizata printr-un sindrom de malabsorbtie datorat consumului de gluten din grau, secara, orz, ovaz. Aceasta afectiune este frecvent intalnita la copii cu varsta intre 6 luni – 2 ani si mai rar la adulti. La copii este descoperita dupa 6 luni deoarece coincide cu perioada diversificarii alimentatiei copilului, introducere fainosului in alimentatie. Simptomele sunt: scaune frecvente si voluminoase lipsite de continut, scadere in greutate, oboseala, anemie secundara absorbtiei reduse de vitamina B12 si acid folic, deshidratare, etc. Pentru a pune diagnosticul este nevoie de efectuarea unor analize ca anticorpi IgA anti endomisium, IgA anti transglutaminaza tisulara si biopsia de mucoasa intestinala care releva atrofie vilozitatilor intestinale. Pacientul trebuie sa tina toata viata dieta fara gluten.
Dermatita herpetiforma
Se caracterizeaza prin eruptie eritematoasa (inrosire), urticarie, vezicule sau bule la nivelul genunchilor, coatelor, umerilor, feselor si scalpului. Simptomele de la nivelul pielii sunt asociate cu intoleranta la gluten.
- Sindromul Heiner se defineste ca fiind o asociere intre hemosideroza pulmonara primara si alergia la laptele de vaca, frecvent intalnit la sugarii si copiii mici. Boala se caracterizeaza prin: infiltrate pulmonare (depuneri de hemosiderina in macrofagele pulmonare), wheezing, tuse, rinita, otita medie recurenta, hipertrofie de tesut nazofaringian, anemie microcitara hipocroma, retard de crestere, etc.
3. Manifestari respiratorii:
Edem laringian, prurit ocular, otic si palatin, stranut, rinoree, bronchospasm, de obicei sunt asociate cu anafilaxia. Simptomele de astm bronsic se manifesta prin wheezing, respiratie grea, tuse seaca persistenta. Simptomele respiratorii sunt frecvent asociate alergiei alimentare IgE mediate.
Astmul bronsic prin inhalare de alergeni alimentari:
Alergenii ajung in tractul respirator prin inhalare, sub forma de aerosoli. Inhalarea unor alergeni alimentari poate da astm bronsic: faina, cafea, usturoi, ciuperci, somon, crab, ricin, etc.La copii, simptome de astm pot aparea si dupa consumul de lapte de vaca.Simptomele de astm bronsic sunt tuse seaca persistenta, wheezing (respiratie suieratoare), respiratie grea.
4. Anafilaxia si anafilaxia la alimente indusa de efort:
In general reactia anafilactica sau anafilaxia, apar la copiii care sunt alergici la alimente, alergie IgE mediata. Copiii pot de asemenea sa dezvolte anafilaxie daca, fac efort, imediat inainte sau dupa consumul unor alimente ca: telina, mere, creveti, peste, faina de grau, carne de pui. Simptomele de alarma sunt: supraincalzirea organismului, eritem, prurit, urticarie, edem laringian, bronhospasm (respiratie grea, senzatie de sufocare), simptome gastro-intestinale, scadere a tensiunii arteriale, ameteala, etc. Aceste persoane sunt sfatuite sa evite consumul de alimente cu > 4 ore inainte sau dupa efort.
Cum stim daca copilul are alergie alimentara?
Diagnosticul de alergie alimentara se stabileste in urma unui consult alergologic, in functie de simptome si rezultatul investigatiilor. Testarea cutanata alergologica la alimente din legume sau fructe proaspete sau folosind solutii de alergeni. Se pot efectua analize de laborator, determinarea anticorpilor de alergie (IgE seric specific) pentru alimente. De asemenea, dieta de eliminare a alimentelor suspicionate pe o perioada de 7 – 14 zile si observarea pacientului in vederea imbunatatirii simptomelor, sunt investigatii care ajuta la stabilirea diagnosticului de alergie alimentara.
Tratamentul alergiei la alimente:
- Evitarea contactului cu alimentele care dau alergia alimentara. Atentie la “alimentele ascunse” – alimente folosite in procesul de preparare < 2%, nefiind trecute pe eticheta produsului. Atentia la contaminare in timpul procesului de preparare prin folosirea comuna a ustensilelor.
- Unele alimente pot fi consumate daca sunt preparate termic (nu crude) – acest lucru va fi indicat de catre medicul alergolog, numai dupa efectuarea unor analize mai amanuntite despre alergenul cauzator.
- Medicamentele antialergice, reduc simptomele de alergie.
- Epinefrina (adrenalina) este indicata la pacientii cu alergie severa sistemica la alimente, cu anafilaxie. Pacientii sunt sfatuiti sa poarte cu ei EpiPen, seringa preumpluta cu doza necesara de epinefrina 150 mcg la copii si se administreaza i.m in coapsa, in caz de expunere accidentala la alergeni alimentari. Este indicata de catre medicul alergolog.
- Probioticele se pare ca imbunatatesc apararea gastro-intestinala si scad permeabilitatea intestinala precum si expunerea prelungita la alergenii alimentari.
Copiii dupa varsta de 4 – 5 ani dezvolta toleranta la anumite alimente, lapte de vaca, soia, ou, faina de grau si necesita retestare alergica la interval de 1 – 3 ani. Pentru a preveni aparitia alergiei alimentare la copil este foarte importanta alaptarea la san, cel putin o perioada de 6 luni. Initierea diversificarii alimentare mai repede de 4 luni a fost asociata cu o cresterea alergiilor la alimente.
Alimentele considerate cu risc crescut alergenic trebuie introduse cate mai precoce in dieta copilului, in doze progresiv crescande, pentru a reduce rsicul de alergie.
Dieta fara motiv, cu anumite alimente considerate alergenice nu este indicate decat copiilor care prezinta alergie alimentara diagnosticata.
Programeaza un consult alergologic